Archive for octombrie, 2010

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a urat bun venit Patriarhului Ecumenic la Bucureşti

marți, octombrie 26th, 2010

Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic a ajuns în această seară la Bucureşti pe Aeroportul „Henri Coandă” în jurul orelor 16:20. Aici a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cele două delegaţii, au ajuns la Catedrala Patriarhală în jurul orelor 17:05, iar la ora 17:10 a fost oficiată o Slujbă de Te Deum. La sfârşitul Slujbei, Patriarhul României a adresat un cuvânt de bun venit Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a cărui vizită este prilejuită de sărbătoarea Ocrotitorului Bucureştiului, Sfântul Dimitrie cel Nou.

„Dumnezeu ne-a binecuvântat ca în aceste zile să ajungem la culmea serbării Anului omagial dedicat Crezului niceo-constantinopolitan şi Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”, şi-a început Patriarhul României cuvântul, vorbind apoi despre evenimentele care au loc în această perioadă la Catedrala Patriarhală din Bucureşti: „În aceste zile s-a adăugat o binecuvântare deosebită şi anume, Cinstitul Lemn al Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost adus de la Mitropolia de Drama din Grecia şi se află aici spre închinare, alături de moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Ocrotitorii acestei Catedrale şi alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, de asemenea, Ocrotitor al Catedralei Patriarhale şi Ocrotitor al oraşului Bucureşti. Este o legătură tainică şi sfântă între toate aceste evenimente”.

De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre descoperirea Sfintei Cruci de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena: „Crezul niceo-constantinopolitan a fost posibil pentru că Împăratul Constantin cel Mare în anul 325 a convocat primul Sinod Ecumenic la Niceea, oferind ierarhilor prezenţi găzduire în casa sa imperială de la Niceea, din Nicomidia unde era capitala de răsărit a imperiului, până când, în anul 330, Constantinopolul a devenit noua capitală a imperiului creştin. Iată cum Sfântul Constantin cel Mare este chemat de Dumnezeu, de Hristos Domnul să devină Apostol într-un anumit fel, aşa cum spune şi troparul: ‘Nu cu chemare de la oameni, ci de la Dumnezeu’. În anul 312, înainte de lupta de la Podul Vulturului de lângă Roma, împotriva lui Maxenţiu, Sfântul Constantin cel Mare a descoperit crucea lui Hristos pe cer. În anul 326, mama sa, Împărăteasa Elena a descoperit crucea lui Hristos în pământ. De aceea, în icoană ei întotdeauna sunt reprezentaţi având crucea în mijloc. Sfântul Constantin a descoperit-o pe cer, iar mama sa Elena a descoperit-o la Ierusalim şi, astfel, Sfânta Cruce prezentă aici la Bucureşti, alături de moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, întăreşte şi mai mult vederea noastră duhovnicească a comuniunii care există între Sfânta Cruce şi sfânta dreaptă credinţă ortodoxă a Sinodului de la Niceea, urmat apoi de Sinodul de la Constantinopol din 381”.

La final, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mulţumit Sanctităţii Sale pentru prezenţa Sa la Bucureşti cu ocazia sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, în anul în care este serbat Crezul Ortodox şi Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române: „De asemenea, noi dorim să subliniem faptul că nu numai Crezul Ortodox, ci şi al doilea element al serbării Anului omagial este legat de Patriarhia de Constantinopol şi anume recunoaşterea, în anul 1885, Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Fie că vorbim de Crezul Ortodox, fie că vorbim de Autocefalia Bisericii noastre, toate se leagă de Patriarhia de Constantinopol. De aceea, noi cu multă bucurie am dorit ca Sanctitatea Voastră să fiţi prezent în aceste zile de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru păstrarea dreptei credinţe, pentru venerarea Sfintei Cruci şi pentru recunoştinţa arătată lui Dumnezeu şi oamenilor care au făcut în aşa fel încât Autocefalia recunoscută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol să fie roditoare, să fie o libertate în responsabilitate, nu o libertate în izolare. Dorim să vă mulţumim că aţi venit şi vă spunem în numele ierarhilor, clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române: Bine aţi venit! Şi, de asemenea, să vă urăm ani mulţi şi binecuvântaţi, pentru că numele de botez al Sanctităţii Voastre a fost Dimitrios. Azi, în ziua sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir aţi ajuns la Bucureşti. În tradiţia noastră ortodoxă, deşi, respectăm numele de monah care este în călugărie al doilea botez, totuşi nu uităm şi numele de botez. Rugăm pe Hristos Domnul pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie şi ale Sfântului Bartolomeu să vă dăruiască bucuria de a vedea cum sfinţii ne adună pe toţi laolaltă”.

Apoi, Sanctitatea Sa Bartolomeu, a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a rostit, de asemenea, un cuvânt de bun venit în care a exprimat bucuria pentru această vizită:
„Slavă lui Dumnezeu Cel Preasfânt, Care, iată, ne învredniceşte să ne întâlnim din nou!

Mulţumim călduros pentru cuvintele însufleţite de sentimente alese şi pline de dragoste din alocuţiunea Preafericirii Voastre! Cunoaştem simţămintele bune pe care inima Preafericirii Voastre le nutreşte atât faţă de persoana noastră, cât şi faţă de Patriarhia Ecumenică. Vă încredinţăm că şi inima noastră este copleşită de aceleaşi simţăminte faţă de persoana Preafericirii Voastre, faţă de Preasfânta Biserică a lui Hristos din România şi poporul român binecredincios.

Am venit la invitaţia adresată nouă, cu atâta amabilitate, de Preafericirea Voastră, să sărbătorim împreună, pe de o parte, împlinirea a 1685 de ani de la întrunirea Întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea, iar pe de altă parte, aniversarea a 125 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Române. Vă aducem din Constantinopol îmbrăţişarea şi binecuvântările Bisericii Mame, care se bucură şi se mândreşte atunci când vede că Biserica din România, fiica ei de odinioară, iar acum Biserică soră mult iubită, merge tot înainte şi creşte în cele dumnezeieşti. Veacuri de-a rândul, Patriarhia Ecumenică a hrănit cu lapte şi a crescut, cu dragoste de mamă, Bisericile locale din Balcani. Ea păstrează pururea tandreţea dragostei faţă de acestea şi mai ales faţă de Biserica Preafericirii Voastre, Biserică demnă de respect, ale cărei rădăcini istorice îşi trag seva şi din venerabila tradiţie a Fanarului. Faptul că nici nu se mai ştie a câta oară venim în vizită în România, în calitate de Patriarh Ecumenic, mărturiseşte această dragoste. Atât în timpul păstoririi vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, dar şi acum, în zilele patriarhatului Preafericirii Voastre, Preaiubite frate Daniel, ne-a învrednicit Dumnezeu, în repetate rânduri, să venim aici, ca să trăim împreună bucuria petrecerii în acelaşi Duh Sfânt, să adeverim liturgic, în Euharistie, faptul că între cele două Biserici, între întâistătătorii şi ierarhia lor, există o legătură indestructibilă, întru Domnul. Un suflet au, acelaşi gând şi acelaşi omofor!

Chemând peste toţi rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, ale Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir şi ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, din tot sufletul şi din adâncul inimii, adresăm cele mai călduroase salutări cinstitei ierarhii, cucernicului cler, monahilor, întregii plirome creştine a Bisericii din România şi întregului popor român. În mod deosebit, salutăm, cu mult respect, cinstitele autorităţi ale Statului, rugându-ne şi urându-le să aibă parte de sfântă luminare de la Hristos, în conducerea Ţării.

Hristos în mijlocul nostru! Fie ca puterea milei Sale să acopere totdeauna România!”

Patriarhul României a întâmpinat Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci la Catedrala Patriarhală

vineri, octombrie 22nd, 2010

Delegaţia Bisericii Ortodoxe a Greciei, care a adus Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci a sosit în această seară la orele 20:30 la Catedrala Patriarhală din Bucureşti şi a fost întâmpinată de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. A urmat o slujbă de Polihroniu în prezenţa a sute de credincioşi, la această slujbă alături de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel şi Înaltpreasfinţitul Pavlos, Mitropolit de Drama şi Exarh al Macedoniei, au mai fost şi următorii membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române: Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi Exarh Patriarhal, Înaltpreasfinţitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, Preasfinţitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, Preasfinţitul Ciprian Câmpineanul, Episcop Vicar patriarhal, Preasfinţitul Varlaam Ploieşteanul, Episcop Vicar patriarhal şi Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în care a arătat importanţa sosirii la Bucureşti a Cinstitului Lemn al Sfintei Cruci.

„Bunul Dumnezeu a binevoit ca anul acesta Hramul Cuviosului Părintelui nostru Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Catedralei Patriarhale şi Ocrotitorul Capitalei, împreună cu Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, să avem o bucurie deosebită şi anume bucuria pe care Sfânta Elena, mama Sfântului Împărat Constantin cel Mare a avut-o când a găsit Sfânta Cruce la Ierusalim. În Biserica noastră Catedrală primii ocrotitori sau patroni spirituali ai acestei Catedrale sunt Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Totdeauna ei sunt pictaţi având Crucea între ei, în mijloc. Unul, Sfântul Constantin a descoperit Crucea pe Cer şi i-a spus Dumnezeu prin literele din jurul Crucii ‘În acest semn vei învinge’. A văzut-o în vis, apoi i s-a arătat pe Cer ziua, iar mama sa, Elena, a descoperit Crucea în pământ. Şi prin aceasta vedem că Sfânta Cruce leagă cerul şi pământul laolaltă, pentru că Hristos Domnul Cel pogorât din Ceruri pe pământ S-a răstignit, a fost înmormântat, a înviat şi S-a înălţat întru slavă la Ceruri. Deci, noi nu despărţim Crucea de Hristos şi nici pe Hristos de Sfânta Cruce”, a spus Preafericirea Sa.

„Avem o binecuvântare atât de mare în mijlocul nostru încât nici nu o putem exprima în cuvinte. Atât de mare este binecuvântarea aceasta să ne întâlnim cu Lemnul pe care Hristos Domnul a fost răstignit încât suntem copleşiţi de iubirea lui Dumnezeu arătată în Hristos Cel răstignit şi înviat. De aceea, noi mulţumim Bunului Dumnezeu, Preasfintei Treimi pentru această mare bucurie şi mulţumim în mod deosebit Înaltpreasfinţitului Mitropolit Pavlos, Mitropolit de Drama şi Exarh al Macedoniei pentru dragostea frăţească pe care ne-o arată şi aici la Bucureşti”, a mai subliniat Patriarhul României.

Înaltpreasfinţitului Mitropolit Pavlos a mulţumit Patriarhului României pentru invitaţia de a aduce la Bucureşti Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci cu ocazia Hramului Ocrotitorului Bucureştilor.

Racla cu Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci va fi aşezată spre închinare credincioşilor în baldachinul special amenajat din curtea Catedralei Patriarhale, mâine, după ce va fi purtată alături de moaştele Sfântului Dimitrie cel Nou şi a Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena în tradiţionalul pelerinaj „Calea Sfinţilor”.Cinstitul Lemn al Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos se va afla pentru prima dată în Capitala României. Fragmentul care va fi adus din Grecia este cel mai mare dintre cele trei pe care Mănăstirea Ikosifinissa le deţine. Cinstitul lemn a fost adus de la Ierusalim în anul 1960 de o maică pe nume Cristina, în urma unui pelerinaj la Locurile Sfinte.

Invitatie la hramul manastirii Sf. Dimitrie cel nou din Basarabi, Middletown, NY

joi, octombrie 21st, 2010

 

De mai bine de opt ani, sărbătoarea hramului Mănăstirii "Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi" este pentru românii de pe cuprinsul întregului continent nord-american un prilej de rugăciune, unitate şi comuniune. Această frumoasă tradiţie va fi continuată şi în acest an, când, pe data de 24 octombrie, Înaltpreasfinţitul Părinte Nicolae, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în cele Două Americi, însoţit de un sobor de preoţi va săvârşi slujba Sfintei Liturghii la mănăstirea noastră. ăm pe toţi cei ce simt şi trăiesc româneşte să ni se alăture în rugăciune şi cu credinţă şi smerenie să slăvim împreună pe Dumnezeu cel Adevărat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. ătorul: ătă 23 octombrie – ora 18.00 – Vecernia Mare cu Litia ă 24 octombrie – ora 09.00 – Utrenia ăţească

Adresa m

Rela

Dumnezeu s

ănăstirii este: 1572 Mountain Road, Middletown, NY 10940. ţii se pot obţine la numărul de telefon 845-386-3998. ă vă binecuvinteze şi să îşi înmulţească darul în casa şi familia dumneavoastră!

Cu acest prilej invit

Programul slujbelor va fi urm

-Sâmb

-Duminic

– ora 10.30 – Sfânta Liturghie

– ora 13.00 – Agapa Frăţească

 

 

Adresa mănăstirii este: 1572 Mountain Road, Middletown, NY 10940.

Relaţii se pot obţine la numărul de telefon 845-386-3998.

Dumnezeu să vă binecuvinteze şi să îşi înmulţească darul în casa şi familia dumneavoastră!

Ajutor pentru Mitropolia Basarabiei din partea Patriarhiei Romane

miercuri, octombrie 20th, 2010

La sediul Mitropoliei Basarabiei a sosit un lot de 50 de mii de manuale de religie pentru clasele I-IV.

 

 Manualele au fost donate de Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, la solicitarea Inaltpreasfintitului Petru, Arhiepiscopul Chisinaului, Mitropolitul Basarabiei si Exarh al Plaiurilor, in vederea protejarii drepturilor privind identitatea etnica, lingvistica, culturala si religioasa a copiilor din eparhiile ortodoxe romane din diaspora. „Dorim sa aducem multumiri Preafericitului Parinte Patriarh Daniel pentru faptul ca a raspuns prompt solicitarii noastre de a ne ajuta.

Manualele vor fi de real folos pentru profesorii de religie care, din cate cunoastem, se confrunta cu o mare lipsa de materiale didactice. Acest lot este destinat preponderent pentru parohiile noastre, dar nu vom lasa fara raspuns nici solicitarile venite din parohiile care nu sunt in jurisdictia Mitropoliei Basarabiei. Pana la urma, Cuvantul Domnului trebuie sa ajunga la toti ortodocsii din Republica Moldova", a spus Inaltpreasfintitul Mitropolit Petru. Manualele au fost distribuite cu binecuvantarea Inaltpreasfintitului Mitropolit Petru, la cererea directorilor de scoli si a preotilor parohi.

Hram la misiunea Sf. Cuv. Paraschiva din New Market

marți, octombrie 19th, 2010

 

 Sâmbãtã 16 şi Duminicã 17 octombrie au fost pentru misiunea cu hramul Sf. Cuv. Paraschiva zile de sãrbãtoare şi bucurie. Noua comunitate şi-a cinstit prin rugãciune şi comuniune ocrotitoarea. Slujbele s-au ţinut la Biserica Anglicanã Sf. Pavel din New Market care au bunãvoinţa de a-i gãzdui.

 

Sâmbãtã seara s-a sãvârşit slujba Sfântului Maslu la care pe lângã PS Ioan Casian de Vicina, episcop – vicar, şi Pr. Mihai Cristea, paroh al misiunii, au mai participat Arhim. Nicholas Giroux şi Ierom. Mardarie (Mãnãstirea Sf. Cruce), Pr. Protopop Ionel Cudriţescu (Parohia Sf. Ioan Evanghelistul), Pr. Viorel Ţencaliuc (Parohia Sf Dumitru / Sf Trei Ierarhi) dimpreunã cu aproape 80 de credincioşi.

 

A doua zi Sfânta Liturghie Arhiereascã a fost sãvârşitã de PS Ioan Casian şi Pr. Mihai Cristea. În cuvântul de învãţãturã s-a subliniat importanţa învãţãturii despre icoane definitã la Sinodul al VII – lea ecumenic. De asemenea s-a amintit faptul cã sãrbãtoarea Sf. Cuv. Parascheva de la Iaşi a devenit, prin pelerinajul care se organizeazã în fiecare an, un loc de întâlnire între sfinţi şi oameni şi un izvor de inspiraţie şi de vindecare pentru toţi.

 

La agapa frãţeascã care a urmat, organizatã în sala socialã a bisericii, pe lângã credincioşi (aproximativ 130) s-au adăugat Pr. Gordon şi câţiva din membrii consiliului parohial (Parohia Anglicanã Sf. Pavel), precum şi Pr. Lucian Azoiţei (Misiunea Pogorârea Duhului Sfânt) şi Pr. Petre Busuioc (Parohia Sf Andrei). Toţi participanţii s-au bucurat de masa bogatã pregãtitã în mod tradiţional de comitetul de doamne.

 

 

 

Aniversare la Catedrala Sf. Gheorghe din Windsor, ON

marți, octombrie 19th, 2010

Duminică 17 octombrie 2010, Catedrala Sf. Gheorghe din Windsor a sărbătorit a 92-a aniversare a comunității. IPS Arhiepiscop Nicolae împreună cu părintele paroh George Săndulescu și părintele Pavel … de la Catedrala Ucrainiană Sf. Vladimir din vecinătate au slujit sâmbătă seara taina Sf. Maslu pentru credincioșii celor două comunități, română și ucrainiană. Duminică dimineața, același sobor a slujit Sf. Liturghie cu ocazia aniversării.

 

La momentul predicii, IPS Nicolae a tâlcuit Evanghelia zilei. Parabola semănătorului, explicată de însuși Mântuitorul, este un prilej deosebit de reflecție asupra înțelegerii viețuirii creștine, asupra pregătirii sufletului pentru primirea Cuvântului lui Dumnezeu. IPS Nicolae a mulțumit părintelui Pavel și comunității ucrainiene pentru prezență. A fost de fapt o întoarcere a vizitei pe care părintele George și comunitatea Catedralei Sf. Gheorghe au făcut-o comunității ucrainiene vecine cu ocazia vizitei pastorale a IPS Mitropolit Yurij, noul mitropolit ales al Bisericii Ortodoxe Ucraniene din Canada, pe data de 3 octombrie 2010.

 

Masa festivă a încheiat sărbătoarea Catedralei Sf. Gheorghe. Copiii de la școala de duminică au oferit un frumos program, completat cu câteva dansuri populare executate de grupul de dansuri al Catedralei. Ca în fiecare an, Societatea culturală Graiul Românesc a oferit trei burse la trei tinere studente ale parohiei.

Halloween-ul şi creştinul ortodox…

marți, octombrie 19th, 2010

“Imitând metoda albinei, am să folosesc în compoziţiile mele acele lucruri care corespund adevărului şi voi aduna fructul mântuirii de la chiar duşmanii noştri. Dar voi respinge tot ceea ce este fără valoare şi în mod fals etichetat drept cunoaştere.” Sf. Ioan Damaschinul

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Nicolae, Arhiepiscopul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi, la iniţiativa Comisiei de Educaţie a Sfintei noastre Arhiepiscopii, înaintăm prezentul memoriu, preoţilor, consiliilor parohiale, tuturor cadrelor didactice din şcolile parohiale interesate de buna desfăşurare a procesului de educaţie religioasă început în acest an în parohiile noastre, cât şi de corecta îndeplinire a sensurilor pedagogic-educaţionale de care încercăm să ne îngrijim.
A serba sau nu Halloween-ul? Aceasta este întrebarea pe care mulţi creştini şi-o pun. Probabil că un prim răspuns ar putea fi acela, arătat de Sf. Apostol Pavel, că tot ce nu vine din convingere este păcat. Aşa că, dacă nu eşti convins că poţi să participi la astfel de manifestări, mai bine nu participa. Mai există şi un alt posibil răspuns. Multe sărbători din spaţiul laic, şi aici includem şi pe cea despre care vorbim acum, au elemente bune, iar altele denaturate. Cele trei săptămâni care au stat la baza cercetării noastre, au adus în vedere atât elementele pozitive pe care le regăsim în sărbătorirea acestei zile, dar şi unele care pot aduce multă tulburare comunităţilor de tineri români de pe continentul nord american.
Halloweenul este un subiect sensibil extrem de dezbătut şi pricina multor opinii contrare. Scopul acestui memoriu nu este de a lua părtăşie uneia dintre grupările pro sau contra, ci de a transforma atitudinea noastră faţă de Halloween într-o acţiune motivată şi asumată conştient.
Mulţi se uită la istoricul Halloweenului şi, bazaţi pe aceasta, recomandă sau nu, o anumită poziţie faţă de ea. Uneori o astfel de analiză poate ajuta, dar nu credem că are o contribuţie decisivă în a lua o hotărâre justificată. Fără îndoială, originea acestei sărbători poate fi plasată în ocultism şi păgânism, iar grupările satanice, în unele regiuni, îi ataşează o însemnătate deosebită, ceea ce trebuie să ne îngrijoreze pentru a nu deveni noi părtaşi unor astfel de manifestări.
Originile Halloween-ului datează de pe vremea celţilor. Aceştia care au trăit în urma cu 2000 de ani în zona în care se află acum Irlanda, Anglia şi nordul Franţei. Ei sărbătoreau venirea Anului Nou pe 1 noiembrie. Această zi era considerată ca fiind sfârşitul verii şi al recoltelor bogate şi începutul unui nou anotimp întunecat, friguros: iarna. Celţii asociau această perioadă a anului cu moartea. Ei credeau că în noaptea dinaintea Anului Nou graniţa dintre lumea viilor şi cea a morţilor dispărea. În noaptea de 31 octombrie sărbătoreau festivalul Samhain. Se credea că în cursul acestei nopţi fantomele celor morţi se întorceau pe pământ pentru a le face rău celor vii. Această noapte era noaptea în care druizii (preoţii celţi) făceau predicţii asupra viitorului. Pentru o populaţie dependentă de o lume naturală, aceste profeţii nu făceau decât să le ofere confortul necesar pentru o iarnă lungă şi friguroasă. Pentru a comemora acest eveniment, druizii organizau focuri imense în care sacrificau animale. Ei spuneau că sacrificarea acestor animale era o ofrandă adusă zeilor. Pe toată durata acestor serbări, oamenii purtau costume pe care şi le confecţionau din piele şi capete de animale. După stingerea focurilor ei păstrau cenuşa acestora şi o considereau drept o amuletă care îi va proteja de lucrurile rele din lume şi mai ales de perioada rece a iernii.
În jurul anului 43 înainte de Hristos, romanii au cucerit majoritatea teritoriilor celţilor. În decursul a patru sute de ani cât au dominat aceste teritorii, două festivaluri de origine romană s-au combinat cu Samhain, festivalul celţilor. Primul festival era Feralia. Acesta se sărbătorea într-una din zilele lunii octombrie. În această zi romanii sărbătoreau scăparea de moarte. Al doilea festival se ţinea în cinstea zeiţei Pomona, zeiţa fructelor şi a pomilor. Simbolul acestei zeiţe este mărul şi combinarea acestui festival cu cel al celţilor explică de ce de Halloween se practică obiceiul prinderii merelor cu dinţii dintr-un bol mare cu apă.
În jurul anului 800, influenţele creştinismului au ajuns şi pe teritoriile celtice. În secolul VII însă, papa Bonifaciu IV a hotărât ca ziua de 1 noiembrie să fie dedicată Tuturor Sfinţilor, iar papa Grigorie al IV-lea, după 827, a stabilit-o ca sărbătoare a întregii Biserici Romano-Catolice. În această zi se aduceau rugăciuni martirilor. Această sărbătoare era numită sărbătoarea tuturor sfinţilor, iar noaptea dinaintea ei (noaptea festivalului Samhain) era numită ajunul tuturor sfinţilor (All Hallow Eve). De la această denumire s-a ajuns la cea de Halloween. Mai târziu, în jurul anului 1000, biserica romano-catolică a hotărât ca ziua de 2 noiembrie să fie dedicată tuturor spiritelor. Această zi a fost dedicată morţilor. Ea era celebrată asemănător Samhain-ului: cu focuri mari, parade şi deghizări în costume care reprezentau sfinţi, îngeri şi demoni. Cele trei sărbători (ajunul zilei sfinţilor, ziua sfinţilor şi ziua sufletelor) au fost numite Hallowmas.

Acestea ar fi câteva dintre reperele istorice caracteristice sărbătorii pe care sperăm că dumneavoastră să le cercetaţi şi poate dacă consideraţi necesar să le completaţi.
Scopul principal al memoriului nostru pleacă însă spre înţelegerea acestei sărbători, în primul rând, şi apoi dorinţa de a îndrepta şi interveni acolo unde ispitele lumii în care trăim pot aduce un efect negativ asupra copiilor noştri. Nu este necesar să vă spunem despre evenimentele triste care se petrec în această zi, incendiile, groaza, teama şi suferinţa pe care anumite grupuri de tineri o consideră oportună ca şi prilej de participare. Vrăjitoria, ocultismul şi mişcările păgâne într-adevăr folosesc această sărbătoare ca principala lor zi de slujire.
Pe lângă toate aceste lucruri intervin şi unele aspecte pozitive. Pentru cea mai mare parte a copiilor din SUA şi Canada, ziua de Halloween este una dintre cele mai plăcute de peste an, o zi de bucurie, de voie bună, de relaxare şi în acelaşi timp de construcţie a încrederii prin oportunitatea singulară a copiilor, în societatea în care trăim, de a interacţiona cu oameni pe care nu îi cunosc.
Ceea ce surprinde în mod special cu prilejul sărbătorii este, aşa cum se ştie, costumaţia care poartă, de cele mai multe ori, amprenta fantomaticului. În mod tradiţional sunt folosite cearşafuri vechi, decupându-se anumite porţiuni şi figurând chipul unui spirit care priveşte atent. Alte chipuri foarte populare sunt diferite schelete, vrăjitoare, pisici negre etc. Culorile preferate cu ocazia sărbătorii sunt negrul, precum noaptea, ca şi portocaliul, precum culoarea dovleacului, toate vorbind de moarte, spirite rele……..
Pentru toate acestea am considerat oportun că este necesar tratarea acestui subiect în parohiile şi în şcolile parohiale din Arhiepiscopia noastră.
De ce? Simplu. Dorim să atenţionăm asupra unui eveniment care captează atenţia şi canalizează preocupările multora, începând de la copii, până la părinţi şi bunici în perioada aceasta a anului. Dar ceea ce a reprezentat motivul major de îngrijorare care a dus la hotărârea luării unei atitudini prin prezentul memoriu, a fost constatarea că efectele acestui tip de manifestări se resimt în primul rând în şcolile unde învaţă copiii noştri, în companiile în care lucează cei adulţi. Biserica trebuie să se exprime în acest caz pentru a oferi un punct de referință spre folosul mântuitor. Totodată exprimăm îngrijorarea pe care o avem ca părinţi privitoare la conotaţiile negative de ordin psihic, emoţional, educaţional şi comportamental pe care le-ar aduce asupra copiiilor antrenarea lor în participarea activă denaturată la anumite manifestări așa zis specifice Halloween-ului fără ca acestea să fie bine înţelese.
Este un paradox cum, în cadrul sistemului eduaţional, dar şi în societate, ne plângem din ce în ce mai des de creşterea gradului de agresivitate al copiilor, cât şi de amplificarea lipsei de receptivitate a lor la orele de curs; drept urmare se ţin simpozioane şi se organizează concursuri sau olimpiade pe tema ,,nonviolenţei'', iar în paralel cu aceasta, stimulăm indirect tocmai această agresivitate prin direcţionarea greşită a creativităţii copiilor cu urmări greu de anticipat şi poate chiar iremediabile în viitor.
O parte a Halloween-ului promovează sub masca divertismentului cultul morţii, personificarea morţii şi a forţelor răului, aceasta fiind în contradicţie totală cu natura şi menirea Bisericii si a unor instituţii formative, putând tulbura mintea şi afecta sănătatea spirituală şi morală a copiilor, tinerilor, dar şi a adultilor, prin efectele cumulative dezastruoase ale acestei ,,sărbători'', ce marchează profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apăra de această deversare a demonicului, a urâtului, a odiosului, a magiei, în viaţa lor emoţională şi ajung ulterior să le accepte ca fireşti, în mod necondiţionat.
De altfel, în cunoscutul documentar TV Invazia păgână se spunea că la întrebarea “Cum aţi vrea să serbaţi Halloween-ul?”, 80% din elevii americani de clasa a IV-a de la o şcoală au răspuns zâmbind: “Aş vrea să omor pe cineva…” Acesta este impactul sărbătorii!  Ca şi în anii precedenţi şi în acest an, în America şi Canada s-a promovat această sărbătoare din considerente comerciale care o aşează prin cele 4.7 miliarde de dolari pe locul doi ca şi profit. De nu vom fi cu luare-aminte, copiii noştri îşi vor forma treptat gustul pentru macabru, ocult, sadism şi violenţă (îi ajută în acest sens desenele animate cu monştrii, jocurile agresive pe calculator, filmele horror şi cărţile pentru copii, deja clasice, din seria Harry Potter, etc….. deci la ce ar mai trebui să lăsăm şi Halloweenul  să se adauge….nu au oare ei prea mult?!).
Biserica, adică noi, mădularele ei vii, nu trebuie să luăm parte aşadar la unele dintre manifestările rele ale acestei zile, ci să le punem pe cele bune în sprijinul şi fundamentarea binelui.  Căci noi nu considerăm că o Biserică, un preot sau vreun profesor îşi poate asuma responsabilitatea pentru urmările ce ar putea apărea în urma acestui nevinovat joc: ,,de-a urâtul''.

Pentru toate aceste şi ţinând cont de aspectele pozitive şi negative pe care sărbătoarea le are asupra tuturor nu suntem împotriva persoanelor care sărbătoresc Halloweenul, ci SUNTEM ÎMPOTRIVA unor efecte şi influenţe pe care acesta le poate produce în cugetele celor slabi.
De aceea, Comisia noastră propune mai multe idei parohiilor din Arhiepiscopia noastră:
1) Folosiţi Duminica din 24 octombrie ca prilej atât prin orele de religie ale Şcolilor Parohiale, cât şi prin predica părinţilor parohi, de a discuta despre istoria sărbătorii şi rădăcinile ei, fundamentand-o pe recomandările Sfintei Scripturi, care nu face referire la Halloween, ci la cum să ne ferim de rău şi de orice manifestare a lui.
Vă oferim mai jos câteva resurse:
Scripturistice:
Vechiul Testament
Deuteronom 18, 9-14: “Când vei intra tu în pământul ce ţi-l dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te deprinzi a face urâciunile pe care le fac popoarele acestea. Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător, nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii. Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta. Iar tu fii fără prihană înaintea Domnului Dumnezeului tău; Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău. “
Iezechiel 44, 23: “Ei trebuie să înveţe pe poporul Meu a deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt şi să le lămurească ce este curat şi ce este necurat.”
Pildele lui Solomon 22, 6: “Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea”.
Noul Testament
I Tesaloniceni 5, 21-22: “Toate să le încercaţi; ţineţi ce este bine; Feriţi-vă de orice înfăţişare a răului.”
Efeseni 5, 11-12: “Şi nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă. Căci cele ce se fac întru ascuns de ei, ruşine este a le şi grăi.”
Iacov 4, 7-8: “Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.  Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi Se va apropia şi El de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor şi sfinţiţi-vă inimile, voi cei îndoielnici.
Media. Dacă este cu putinţă în sala socială a bisericii puneţi o proiecţie de film care va încerca să răspundă la întrebarea: Ar trebui creştinii să sărbătoarească Halloweenul? Linkul filmului de pe youtube îl găsiţi mai jos. Consideraţi aceste momente prielnice pentru dezbateri libere cu credincioşii. Vă mărturisim din experienţa unor parohii că este un subiect extrem de provocator şi va stârni uşor curiozitatea în participarea credincioşilor la dialog.
HYPERLINK "http://www.youtube.com/watch?v=05XngINRi-E"http://www.youtube.com/watch?v=05XngINRi-E

2) Duminica 31 octombrie încercaţi:
Organizarea de evenimente pentru copii care să balanseze dorinţa acestora de a merge cu „trick-a-treating”. Evenimentele pot purta teme precum FESTIVALUL TOAMNEI, ZIUA RECOLTEI, BALUL COSTUMELOR…..ETC. Nu recomandăm folosirea terminologiei de PETRECERE DE HALLOWEEN. Cu această ocazie premiaţi costumele cele mai frumoase cenzurând însă costumele în aşa fel încât să nu vorbească de vrăjitoare, schelete, sânge, suferinţă, moarte…., deci despre RĂU, ci pot fi folosite prințese, cavaleri, zâne, etc, ca un prilej de mascare. Oferiţi cu această ocazie bomboane tuturor participanţilor, prăjituri, sucuri, pizza etc.. şi vă rugăm ca participarea să fie gratuită. Încercaţi descurajarea moderată a copiilor în participarea la această sărbătoare, dar niciodată fără să explicaţi şi DE CE.
Cu ocazia evenimentelor mai sus menţionate puteţi anunţa și o seară de film. Vă recomandăm două cu o tematică educativă şi în care binele învinge răul fără să apeleze la violenţă. Akeelah and the Bee, 2006 (Keke Palmer) sau Cinderella III: A Twist in Time 2007 (Walt Disney Production). Filmele le puteţi achiziţiona de la Walmart (cu $5 până la $8.96) sau prin Netflix, Blockbuster sau Amazon (pornind şi de la $3).
Şcolile Parohiale şi profesorii sprijinitori să pregătească de asemenea locuri speciale la intrarea în biserică unde să le dăruiască copiilor care pleacă de la Biserică dulciuri, dar şi iconițe ale Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, vorbindu-le în câteva cuvinte despre biruinţa pe care El a adus-o asupra morţii, şi lumânări pe care aceştia să le aprindă pentru sufletele celor trecuţi la Domnul, martiri, eroi, sfinţi.

Prin organizaţia de Doamne AROLA a parohiei încercaţi implicarea adulţilor în această zi organizând colecte de dulciuri sau haine pentru copii cu posibilităţi materiale reduse din parohia dumneavoastră, la sfârşitul Sfintei Liturghii. Transformaţi ziua aşadar într-o sărbătoare a Darului din Dar, a mulţumirii către Dumnezeu pentru bunătăţile pământului la sfârşit de toamnă, o sărbătoare a VIEŢII şi nu a morţii….. şi păstrăm astfel şi îndemnul pe care ni-l face Dumnezeu prin profetul Isaia „Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea bunătăţilor.” Isaia, IX 2.

Manastirea Marcus, Romania

sâmbătă, octombrie 16th, 2010

Iata ca prin mila bunului Dumnezeu am avut sansa sa ajung intr-un loc binecuvantat care in profetia Parintelui Arsenie Boca este descris ca ‘loc Sfant’, si pe care in 1991, maica Stareta Serafima Comsa s-a invredincit a recladi manastirea  Marcus. Pe acest loc bunica maicii Serafima, Suzana a cladit cu 60 de ani in urma, o manastire care in vremea comunistilor a fost daramata. Mănăstirea a fost construită în urma unui vis în care Maica Domnului i-a arătat unde să aşeze temelia. Speriată, bunica Suzana l-a căutat pe părintele Arsenie Boca. „Suzana, tu vei face mănăstire acolo, dar nu va ţine mult. Eu nu voi mai fi, va fi o alta lume, dar cineva din neamul tău o va ridica şi va dăinui“ sant cuvintele parintelui Arsenie adresate Suzanei Comsa. Parintele Arsenie iubea acest loc si de multe ori se retragea in rugaciune pe acest locas. Bunica Suzana Comsa  a murit în 1994 şi a apucat să vadă primele lucrări la noua mănăstire.

Maica Serafima nu numai ca recladeste locasul de rugaciune, stabilind acolo o manastire de maicute dar isi asuma in acelasi timp puti mai tarziu, si responsabilitatea de a creste 10 copii  orfani pe care ii ia in ingrijire de la o varsta foarte frageda de 2, 3, 4 luni. Copii se aflau abandonati in spitaluri, multi dintre ei cu o stare de sanate precara, suferind de rahitism, handicap emotional si mental scotind sunete induiosatoare, carora nimeni nu le oferea nici o mangaiere.

 

            Sfantenia acestui loc se manifesta  poate cel mai evident prin bucuria launtrica a acestor copilasi, bucurie observata la prima vedere. La  Sfanta Liturghie ei recita puternic si rasunator Crezul, pe de rost, umpland cu lacrimi ochii pelerinilor surpinsi de aceasta prezenta neasteptata intr-o manastire. O manastire plina cu ingerasi care acum au intre 4-8 anisori (8 fetite cu varsta intre 7-8 ani: Maria, Elena, Mihaela, Alexandra, Nicoleta, Stefania, Ana, Sara si Alexandru si Ilinca de 4 ani) care stiu cantarile liturgice pe de rost,  sant impartasiti in fiecare Duminica si cu mare sfintenie respecta ritualurile manastirii sub indrumarea iubitoare a Maicii Serafima pe care o cheama cu mare drag ‘mami’.

Am ajuns acolo pe 1 Octombrie, cand Manastirea Marcus are Hramul, sub Acoperamantul Maicii Domnului. La Sfanta Sarbatoare, copilasii au fost adusi de la scoala aliniati unul cate unul, sa se inchine in fata Icoanei Maicii Domnului, protectoarea lor si a intregii Manastiri, dupa care cuminte s-au aliniat alaturi de maicute in strana unde au innobilat cu vocile cristaline cantarile liturgice.

 

            Maica  Stareta se straduie cu o putere supraumana sa tina totul in randuiala si in curatenie exemplara, mai ales cand este vorba de copilasi. Orfelinatul este aparte de chiliile maicutelor si este necesar ca prin rotatie sa fie in permanenta unul sau doua angajate laice ale manastirii care sa asigure mancarea, curatenia supravegherea si tot ce tine de buna randuiala a copilasilor in cursul zilei si al noptii, 24 de ore din 24.

            Copilasii sant transportati intr-un microbuz in fiecare zi spre scoala si gradinita si desigur adusi de la scoala, hraniti spalati, ingrijiti, calcati, imbaiati si aranjati cu mare grija; sant de o cumintenie si ascultare exemplara fata de “mami” in comparatie cu majoritatea copilasilor  pe care i-am vazut in biserica insotiti de parintii lor, detalii care cu siguranta nu scapa neobservate.

“Copii manaca la o masa o ‘ruda’ intreaga de parizer”, ne spune maica Stareta care cu ingrijorare de multe ori se intreba ce pune pe masa acestor copilasi in ziua urmatoare, cum va plati incalzirea, cu ce bani va cumpara lemne pentru iarna si benzina pentru transportul lor la scoala, intr-o situatie economica prezenta, extrem de tulbure in care salariile au scazut cu pana la 40%, cu demonstratii si nemultumiri populare majore si cu scumpiri continue la alimente, combustibil si energie. “Este o diferenta uimitoare” ne spune maica “intre donatiile pelerinilor in acest an fata de anii precedenti. Oamenii sant atat de apasati de greutatile zilei incat vin la Manastire si doneaza cate un leu pentru pomeniri”. Problema devine si mai grava in lunile de iarna in care pelerinii nu pot ajunge la manastire din cauza drumului care nu este accesibil pe timp de iarna, in ciuda promisiunilor zadarnice ale primariei de a amenaja si asfalta drumul pentru a usura accesul spre manastire.

 Maica Serafima este ferma in educatia copiilor, atenta le fiecare detaliu si extrem de iubitoare cu ei, dar ingrijorata de siguranta zilei de maine, cu multitudine de sarcini apasatoare pe umerii dansei; dar in acelasi timp Maica transmite o speranta sclipitoare in ochi ei vii, primind cu blandete si caldura pelerinii care poposesc aici si care sant invitati cu mare drag  la masa, in mijlocul familiei numeroase de la Marcus pe care o cladeste si o protejeaza cu atata dragoste. “Ma gandesc cu infrigurare la iarna care vine” spune maicuta “trebuie sa repar acoperisul cladirii, ploua pe pereti si sa instalez centrala de incalzire in chilii. Momentan acolo nu este foc intrucat nu avem inca nici o posibilitate  pentru lemne. Estimarile la o asemenea lucrare ajung la 16.000 EU” la care se adauga cheltuielile lunare cu orfelinatul. 

In dealurile Marcusului rasuna in vazduh cu voci cristaline, zece copilasi orfani care striga cu putere in fiecare Sfanta Liturghie catre Tatal lor Ceresc ”Cred intrunul Dumnezeu Tatal atottiitorul Facatorul cerului si al pamantului…” cerand cu aceasi convingere si rugatoare voce painea cea de toate zilele, recitand in vazduh cu ardoare Tatal nostru si cu voci melodioase: Sfinte Dumnezeule si Aparatoare Doamna.

 

 

 

Ne alaturam lor si facem apel la toti cei care au o inima deschisa pentru ai ajuta pe cei in nevoi si care cred cu tarie ca asa se dobandeste viata vesnica. Manastirea Marcus este situata pe soseaua nationala Sfantul Gheorghe-Ozun-Brasov, in perimetrul localitatii Marcus, la o distanta de 19 km de Sfantu Gheorghe si 22 km de Brasov, si toti sunteti bineveniti in acest lacas binecuvantat de Dumnezeu.  Parintele Partenie, preot care slujeste la manastirea Marcus transmite cuvant de suflet tuturor celor plecati in strainatate:”Haideti sa cream o punte de lumina intre noi cei de aici si toti cei plecati de peste ocean si sa ne intilnim, undeva la mijloc inaltand ochii nostrii, impreuna, spre cel de unde vine Lumina, Mantuitorul nostru Hristos”.

 

Rugaciunile si binecuvantarile inaltate la aceasta manastire i-i vor insoti pe toti cei care doresc să ajute aceasta misiune dificila si care pot face donaţii în contul Asociaţiei de Binefacere “Sfânta Iustina”, înfiinţată de maica Serafima Comsa.

Banca: BCR sucursala Sfântul Gheorghe

Cod IBAN: RO53RNCB0124009682180001 (LEI)

                    RO85RNCB0124009682180007 (EU)

Cod SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (ultimul caracter este cifra zero)

Adresa Asociaţiei: Comuna Dobârlău, sat Mărcuş, nr. 161, jud. Covasna Cod Fiscal: 14152220

Tel: 0267/375.651 sau 0267/375.624 (momentan telefoanele manastirii sant nefunctionale). Maica stareţă Serafima poate fi contactată la numărul 0740.095.480.

 

Mariana Cuceu

 

Evenimentul “Dar din dar” la Vancouver

sâmbătă, octombrie 16th, 2010

Duminicã 3 octombrie, Parohia Sf. Nicolae din Vancouver a organizat evenimentul “Dar din dar” în sprijinul activitãţii misionare a Arhiepiscopiei noastre. Programul zilei de duminicã a fost constituit din Sfânta Liturghie arhiereascã urmatã de slujba Te-Deum-ului, sãvârşite de PS Ioan Casian de Vicina, episcop – vicar, şi de Pr. Corneliu Dragomir, preot – paroh, agapa frãţeascã şi concursul de poezie româneascã, de dansuri populare şi strigãturi al copiilor din parohie. Au mai participat la eveniment Pr. Nicu Liuţa (Parohia Sf. Gheorghe, New Westminster) şi Pr. Nicolae Lãpuşte (Parohia Sf. Treime). Invitat şi prieten vechi al parohiei, Pr. Alvin Hyndman de la parohia vechi – catolicã Sf. Maria, a fost de asemenea printre cei prezenţi. Eforturile celor mici au fost rãsplãtite cu aplauze şi premii constând în medalii şi cupe pe categorii de vârstã. Pregãtirea şi desfãşurarea programului artistic au fost asigurate de doamna Izabela Moldovan, coordonatoarea şcolii de duminicã.       

 

Şi pe plan personal anul acesta a fost unul deosebit pentru parintele paroh acesta împlinind vârsta de 50 de ani şi 25 de ani de la cãsãtorie. Credincioşii s-au bucurat sã-l felicite şi sã cânte “Mulţi ani!”. Tot cu aceastã ocazie a fost plantat un arbore care sã marcheze evenimentul. Sãrbãtoarea s-a prelungit pânã târziu, iar cei prezenţi au putut împãrtãşi cu bucurie experienţa plinã de învãţãminte a celor câţiva ani de existenţã.   

La Paris o icoana a Maicii Domnului plange cu lacrimi de mir

sâmbătă, octombrie 16th, 2010

De mai bine de trei saptamani o icoana a Maicii Domnului plange cu lacrimi de mir. "A inceput in vinerea dinaintea Postului Pastelui, pe 12 februarie si pana sambata 6 martie nu s-a oprit sa izvorasca mir" ne spune propietarul icoanei, Esat Altindagoglu. De cand a inceput sa vorbeasca de acest lucru in anturajul sau, Esat, agent comercial de 46 de ani, de origine turca si libaneza, a primit zilnic in medie 50-60 de persoane.Oamenii vin din toata Franta dar si din Belgia si Germania, la Garges-les-Gonesse, din Val-d'Oise, o suburbie din nordul Parisului. Icoana a fost primita in 2006, de sotia lui, Sevim, pretios cadou oferit cu ocazia aniversarii de catre un preot libanez.Duminica 7 marite, dimineata inca se mai observau urme de mir care au curs de pe icoana Maicii Domunului iar dupa-amiaza patriarhuil grec-ortodox a venit sa faca o mica slujba in fata acestei icoane, inconjurat de multime.

 

Stirea in presa franceza: – france-info.com