Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic a ajuns în această seară la Bucureşti pe Aeroportul „Henri Coandă” în jurul orelor 16:20. Aici a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cele două delegaţii, au ajuns la Catedrala Patriarhală în jurul orelor 17:05, iar la ora 17:10 a fost oficiată o Slujbă de Te Deum. La sfârşitul Slujbei, Patriarhul României a adresat un cuvânt de bun venit Sanctităţii Sale Bartolomeu, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, a cărui vizită este prilejuită de sărbătoarea Ocrotitorului Bucureştiului, Sfântul Dimitrie cel Nou.

„Dumnezeu ne-a binecuvântat ca în aceste zile să ajungem la culmea serbării Anului omagial dedicat Crezului niceo-constantinopolitan şi Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române”, şi-a început Patriarhul României cuvântul, vorbind apoi despre evenimentele care au loc în această perioadă la Catedrala Patriarhală din Bucureşti: „În aceste zile s-a adăugat o binecuvântare deosebită şi anume, Cinstitul Lemn al Sfintei şi de Viaţă Făcătoarei Cruci a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost adus de la Mitropolia de Drama din Grecia şi se află aici spre închinare, alături de moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, Ocrotitorii acestei Catedrale şi alături de moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, de asemenea, Ocrotitor al Catedralei Patriarhale şi Ocrotitor al oraşului Bucureşti. Este o legătură tainică şi sfântă între toate aceste evenimente”.

De asemenea, Preafericirea Sa a vorbit despre descoperirea Sfintei Cruci de către Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena: „Crezul niceo-constantinopolitan a fost posibil pentru că Împăratul Constantin cel Mare în anul 325 a convocat primul Sinod Ecumenic la Niceea, oferind ierarhilor prezenţi găzduire în casa sa imperială de la Niceea, din Nicomidia unde era capitala de răsărit a imperiului, până când, în anul 330, Constantinopolul a devenit noua capitală a imperiului creştin. Iată cum Sfântul Constantin cel Mare este chemat de Dumnezeu, de Hristos Domnul să devină Apostol într-un anumit fel, aşa cum spune şi troparul: ‘Nu cu chemare de la oameni, ci de la Dumnezeu’. În anul 312, înainte de lupta de la Podul Vulturului de lângă Roma, împotriva lui Maxenţiu, Sfântul Constantin cel Mare a descoperit crucea lui Hristos pe cer. În anul 326, mama sa, Împărăteasa Elena a descoperit crucea lui Hristos în pământ. De aceea, în icoană ei întotdeauna sunt reprezentaţi având crucea în mijloc. Sfântul Constantin a descoperit-o pe cer, iar mama sa Elena a descoperit-o la Ierusalim şi, astfel, Sfânta Cruce prezentă aici la Bucureşti, alături de moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, întăreşte şi mai mult vederea noastră duhovnicească a comuniunii care există între Sfânta Cruce şi sfânta dreaptă credinţă ortodoxă a Sinodului de la Niceea, urmat apoi de Sinodul de la Constantinopol din 381”.

La final, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a mulţumit Sanctităţii Sale pentru prezenţa Sa la Bucureşti cu ocazia sărbătorii Sfântului Dimitrie cel Nou, în anul în care este serbat Crezul Ortodox şi Autocefalia Bisericii Ortodoxe Române: „De asemenea, noi dorim să subliniem faptul că nu numai Crezul Ortodox, ci şi al doilea element al serbării Anului omagial este legat de Patriarhia de Constantinopol şi anume recunoaşterea, în anul 1885, Autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române de către Patriarhia Ecumenică de Constantinopol. Fie că vorbim de Crezul Ortodox, fie că vorbim de Autocefalia Bisericii noastre, toate se leagă de Patriarhia de Constantinopol. De aceea, noi cu multă bucurie am dorit ca Sanctitatea Voastră să fiţi prezent în aceste zile de mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru păstrarea dreptei credinţe, pentru venerarea Sfintei Cruci şi pentru recunoştinţa arătată lui Dumnezeu şi oamenilor care au făcut în aşa fel încât Autocefalia recunoscută de Patriarhia Ecumenică de Constantinopol să fie roditoare, să fie o libertate în responsabilitate, nu o libertate în izolare. Dorim să vă mulţumim că aţi venit şi vă spunem în numele ierarhilor, clerului şi credincioşilor Bisericii Ortodoxe Române: Bine aţi venit! Şi, de asemenea, să vă urăm ani mulţi şi binecuvântaţi, pentru că numele de botez al Sanctităţii Voastre a fost Dimitrios. Azi, în ziua sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir aţi ajuns la Bucureşti. În tradiţia noastră ortodoxă, deşi, respectăm numele de monah care este în călugărie al doilea botez, totuşi nu uităm şi numele de botez. Rugăm pe Hristos Domnul pentru rugăciunile Sfântului Dimitrie şi ale Sfântului Bartolomeu să vă dăruiască bucuria de a vedea cum sfinţii ne adună pe toţi laolaltă”.

Apoi, Sanctitatea Sa Bartolomeu, a mulţumit Preafericitului Părinte Patriarh Daniel şi a rostit, de asemenea, un cuvânt de bun venit în care a exprimat bucuria pentru această vizită:
„Slavă lui Dumnezeu Cel Preasfânt, Care, iată, ne învredniceşte să ne întâlnim din nou!

Mulţumim călduros pentru cuvintele însufleţite de sentimente alese şi pline de dragoste din alocuţiunea Preafericirii Voastre! Cunoaştem simţămintele bune pe care inima Preafericirii Voastre le nutreşte atât faţă de persoana noastră, cât şi faţă de Patriarhia Ecumenică. Vă încredinţăm că şi inima noastră este copleşită de aceleaşi simţăminte faţă de persoana Preafericirii Voastre, faţă de Preasfânta Biserică a lui Hristos din România şi poporul român binecredincios.

Am venit la invitaţia adresată nouă, cu atâta amabilitate, de Preafericirea Voastră, să sărbătorim împreună, pe de o parte, împlinirea a 1685 de ani de la întrunirea Întâiului Sinod Ecumenic de la Niceea, iar pe de altă parte, aniversarea a 125 de ani de la proclamarea autocefaliei Bisericii Române. Vă aducem din Constantinopol îmbrăţişarea şi binecuvântările Bisericii Mame, care se bucură şi se mândreşte atunci când vede că Biserica din România, fiica ei de odinioară, iar acum Biserică soră mult iubită, merge tot înainte şi creşte în cele dumnezeieşti. Veacuri de-a rândul, Patriarhia Ecumenică a hrănit cu lapte şi a crescut, cu dragoste de mamă, Bisericile locale din Balcani. Ea păstrează pururea tandreţea dragostei faţă de acestea şi mai ales faţă de Biserica Preafericirii Voastre, Biserică demnă de respect, ale cărei rădăcini istorice îşi trag seva şi din venerabila tradiţie a Fanarului. Faptul că nici nu se mai ştie a câta oară venim în vizită în România, în calitate de Patriarh Ecumenic, mărturiseşte această dragoste. Atât în timpul păstoririi vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, dar şi acum, în zilele patriarhatului Preafericirii Voastre, Preaiubite frate Daniel, ne-a învrednicit Dumnezeu, în repetate rânduri, să venim aici, ca să trăim împreună bucuria petrecerii în acelaşi Duh Sfânt, să adeverim liturgic, în Euharistie, faptul că între cele două Biserici, între întâistătătorii şi ierarhia lor, există o legătură indestructibilă, întru Domnul. Un suflet au, acelaşi gând şi acelaşi omofor!

Chemând peste toţi rugăciunile Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, ale Sfântului Marelui Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir şi ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, din tot sufletul şi din adâncul inimii, adresăm cele mai călduroase salutări cinstitei ierarhii, cucernicului cler, monahilor, întregii plirome creştine a Bisericii din România şi întregului popor român. În mod deosebit, salutăm, cu mult respect, cinstitele autorităţi ale Statului, rugându-ne şi urându-le să aibă parte de sfântă luminare de la Hristos, în conducerea Ţării.

Hristos în mijlocul nostru! Fie ca puterea milei Sale să acopere totdeauna România!”