Archive for februarie, 2011

Condoleanţe pentru IPS Mitropolit Bartolomeu

joi, februarie 3rd, 2011

1 februarie 2011

 

Preafericirii Sale,

Preafericitului Părinte DANIEL,

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Locum Tenens al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

Preasfinţiţilor Episcopi Vicari Irineu Bistriţeanul şi Vasile Someşanul, Preacuvioşilor, Preacucernicilor Părinţi şi tuturor credincioşilor din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului

 

 

Preafericirea Voastră, Preasfinţiile Voastre, Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi,

 

Cu mare tristeţe am aflat de trecerea la Domnul a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu al Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului. Cunoaştem suferinţa îndurată în ultimele săptămâni şi suntem convinşi că Hristos Domnul l-a chemat la odihna cea veşnică în rândul vrednicilor slujitori ai Bisericii Ortodoxe.

 

După cum este cunoscut, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu a desfăşurat o bogată activitate misionar-pastorală şi în cadrul Arhiepiscopiei noastre. Între 1965 şi 1976, Înaltpreasfinţitul Bartolomeu a fost principalul colaborator al IPS Arhiepiscop Victorin de pioasă amintire. Au fost ani de slujire exemplară în bisericile Arhiepiscopiei, de misiune stăruitoarea printre românii din America, de împreună lucrare la Centrul Eparhial pentru organizarea Arhiepiscopiei noastre. IPS Mitropolit Bartolomeu a călătorit pe tot continentul american pentru a-i întâlni pe românii ortodocşi şi a-i îndemna la organizare bisericească, a slujit şi a predicat în parohiile deja existente, a lucrat cu mult folos la Centrul Eparhial îndeosebi în cadrul departamentului publicaţiilor. Până astăzi românii din America îi păstrează o vie amintire, a cuvântului, a acţiunii, al elanului misionar. IPS Mitropolit Bartolomeu se numără între cei care au re-ctitorit Arhiepiscopia noastră în anii ce au urmat perioadei vacanţei episcopale dintre 1963-1966.

 

În numele ierarhilor, preoţilor şi credincioşilor Arhiepiscopiei noastre transmitem condoleanţe Preafericirii Voastre, Preasfinţiţilor Episcopi Vicari Irineu Bistriţeanul şi Vasile Someşanul, tuturor preoţilor şi credincioşilor din cuprinsul Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului pentru pierderea unui mare ierarh, a unui părinte duhovnicesc, a unui teolog şi scriitor de renume.

 

Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să aşeze sufletul lui în loc de odihnă şi să-l numere în ceata drepţilor.

 

Veşnică pomenire robului lui Dumnezeu IPS Mitropolit Bartolomeu!

 

 

NICOLAE

 

Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi

Părintele nostru, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Bartolomeu ANANIA , ș şi-a început călătoria spre Împărăţia Cerurilor.

joi, februarie 3rd, 2011

Cu 46 de zile înainte să împlinească venerabila vârstă de 90 de ani şi cu 2 zile până la împlinirea a 69 de ani de călugărie, Înalt Preasfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, a pornit spre marea întâlnire cu Hristos, Împăratul Veşnic. Pe data de 31 ianuarie 2011, la ora 19:25, la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, Mitropolitul Ardealului a plecat din această viaţă, fiind „înconjurat de medici, prieteni, ucenici şi colaboratori apropiaţi”, potrivit Biroului de Presă al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului.

 

Înaltpreasfinţitul Bartolomeu, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei şi Maramureșului, 18 martie 1921 – 31 ianuarie 2011: „Dragii mei, de-a lungul vieţii mele am avut o singură rugăciune. Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: „Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de schingiuiri, nici de gloanţele oamenilor şi nici de dinţii lupilor. Dacă vei socoti că n-o să mai fiu bun de nimic şi nu-Ţi mai trebuiesc Ţie, o să mă chemi la Tine şi voi vedea ce vei face cu mine. Dar dacă Tu socoteşti că voi mai fi de folos, mă vei lăsa în viaţă, pentru că eu ştiu că religia creştină este eminamente pragmatică”.

 

“Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte. Nu este un merit să trăieşti mult, cel mult dacă ai ambiţia să te înscrii cumva în seria recordurilor. Important este să trăieşti cu folos, iar pentru aceasta trebuie să ai şi o educaţie de la părinţi, pe care eu am avut-o. De aceea, în ziua mea de naştere, mă rog întâi cu rugăciunea intimă de dimineaţă pentru părinţii mei care mi-au dat viaţă, dar nu numai viaţă, că aceasta încă n-ar fi mare lucru, dar pentru că mi-au dat o educaţie. De la tatăl meu, care era un om plin de înţelepciune, am învăţat ca niciodată să nu iau nimic în tragic, iar de la mama mea, care era un tezaur de folclor, am învăţat credinţa în Dumnezeu, teama şi iubirea faţă de El, respectul faţă de propria mea demnitate, munca şi respectul faţă de demnitatea altora. Mama mea ne spunea nouă, copiilor, cu precădere un proverb pe care-l moştenise şi ea de la înaintaşii ei: Decât să întind în unt şi să mă uit în pământ, mai bine să întind în sare şi să mă uit la soare. Dacă m-ar întreba cineva „Ce-ai învăţat de la mama dumitale?”, i-aş răspunde: Asta am învăţat: să mă uit la soare. Şi dacă Dumnezeu va hărăzi această lumină şi dincolo de mormânt, voi fi într-adevăr fericit”.