Caruselul Natiunilor la Windsor ON

În fiecare an, în a doua jumãtate a lunii iunie, are loc în orasul Windsor din Ontario “Caruselul Natiunilor” (Carrousel of the Nations) unul dintre cele mai vechi si îndrãgite festivaluri din aceastã provincie.
Festivalul atrage anual peste 300 000 de participanti, locuitori ai orasului si împrejurimilor, dar si vizitatori din alte orase canadiene si americane. Organizat de Multicultural Council of Windsor and Essex County, organizatie non-profit care oferã asistentã noilor emigranti prin cursuri de învãtare a limbii si servicii de orientare pentru integrarea în societatea canadianã, “Caruselul Natiunilor” este anul acesta la a 38-a editie.

Festivalul celebreazã diversitatea culturalã, rasialã si religioasã din societatea canadianã, în care trãiesc in armonie peste 30 de grupuri etnice. Germanii, maghiarii, vietnamezii, polonezii, croatii,italienii, sârbii, indienii, chinezii, dar si românii din Windsor se prezintã în fata celorlalte natiuni cu ce au fiecare specific si reprezentativ: muzicã si dansuri populare, traditii si obiceiuri, expozitii de artã si costume populare, mâncãruri traditionale.
Anul acesta, festivalul se desfãsoarã în perioada 7- 23 iunie. Poate cã alegerea lunii iunie pentru celebrarea natiunilor care trãiesc pe pâmânt canadian, în apropierea zilei nationale a Canadei, este o recunoastere a rolului important acordat multiculturalismului si diversitãtii, trãsãturã care dã specificul acestei tãri. “Caruselul Natiunilor” se înscrie asadar în rândul manifestãrilor culturale de sãrbãtoriere a zilei de 1 Iulie, Ziua Nationalã a Canadei.

“Caruselul de pe râu”, se numeste prima parte a festivalului, când are loc si deschiderea oficialã. În aceastã etapã, totul se desfãsoarã în parcul din centrul orasului, pe malul râului Detroit. Atunci are loc parada grupurilor etnice, prestatii ale trupelor de muzicã din oras sau împrejurimi si mâncare oferitã de diverse restaurante. În a doua etapã, care are loc pe parcursul urmãtoarelor douã weekend-uri fiecare grup etnic îsi organizeazã prezentarea, de obicei în jurul centrelor culturale, cluburilor etnice, bisericilor.
Românii din Windsor sunt la a cincisprezecea participare la acest festival. “Satul românesc” a fost asezat si anul acesta în fata Catedralei Ortodoxe “Sfantul Gheorghe”, centrul vietii comunitare al românilor din oras. Grupul inimos de organizatori, toti voluntari care au dãruit din timpul si energia lor, patronat de doamna Monica Mihãlceanu, s-a pregãtit luni întregi pentru aceastã desfãsurare de traditii culturale si culinare prin care România sã fie prezentatã locuitorilor orasului. În bucãtãria catedralei au fost gãtite sarmalele cu mãmãligutã, cârnatii cu fasole, langosii cu brânzã, mititeii si delicioasele prãjituri. Sala de festivitati a fost transformatã într-o expozitie de costume populare, obiecte de ceramicã si lemn cioplit, fotografii cu destinatiile turistice ale tãrii. În fata catedralei au fost asezate scena si mesele pentru participanti.

Încã de la ora amiezii au început sã se perinde vizitatorii dornici sã afle cât mai multe lucruri despre România si sã guste din bucatele pregãtite.
Îmbrãcati în costume populare din diferite zone ale tãrii, organizatorii i-au întâmpinat cu zâmbetul pe buze si urãri de bun venit, dovedindu-le astfel cã binecunoscuta ospitalitate româneascã, atât de remarcatã si apreciatã de toti cei care ne viziteazã tara, nu este doar o vorbã goalã. Seara a avut loc deschiderea oficialã în prezenta reprezentantilor de la Multicultural Council of Windsor and Essex County.
Emotionati participantii au cântat imnurile Canadei si României. “Îmi cer scuze cã nu am cântat si eu imnul vostru”, mi-a spus un domn care nu vorbea româneste, auzindu-mã rostind cuvintele celor douã imnuri. “Sper cã nu v-ati supãrat.” M-a impresionat cã s-a gândit la acest lucru. Dar si-a arãtat respectul ascultând în liniste si ridicat în picioare. Este minunat sã vezi cã România este respectatã si celebratã de cãtre cetãtenii tãrii în care locuim ca emigranti. De aceea Canada este consideratã una dintre cele mai bune tãri din lume. Pentru cã emigrantii de pretutindeni îsi întemeiezã aici o viatã nouã, pãstrându-si în acelasi timp traditiile si specificul national.

Vegheati de frumosul bust al lui Eminescu, de la moartea cãruia s-au împlinit ,în aceeasi zi, 124 de ani, am petrecut pânã noaptea târziu. Ne-am bucurat sã ne întâlnim cu prietenii, sã ascultãm muzicã popularã româneascã, interpretatã de grupul “Sideral” din Michigan si sã dansãm alãturi de grupurile “Rapsodia” din Windsor si “Arta”din Kitchener. Si poate cã cea mai mare bucurie sufleteascã a fost sã-i vedem pe copiii nostri, autentici românasi, îmbrãcati în costume populare, cu steagul tricolor pictat pe obrãjori, prinsi în dansurile populare alãturi de cei mari.

În acest fel ne asigurãm cã traditiile si obiceiurile românesti se vor perpetua si pe aceste meleaguri îndepãrtate în care, încã de la începutul secolului trecut, s-au asezat si emigranti români, punând bazele comunitãtilor românesti din diferitele provincii canadine si însemnând pe harta lumii încã un loc în care se vorbeste si se simte româneste.